Un blog cu păreri crețe
Săptămâna trecută am avut din nou acea conversație. Știți care. Aia în care managerul se uită la bugetul pentru cadourile de final de an și zice: „Hai să găsim ceva mai... economic. La urma urmei, e doar un gest simbolic, nu?” Doar un gest simbolic... Am respirat adânc. Am deschis laptop-ul. Am arătat email-urile de... Citește în continuare →
Era luni seara, 21:47, și eu eram în pragul unei crize de nervi moderate. Stăteam cu laptopul în poală, cu o ceașcă de ceai rece lângă mine (uitasem de ea de vreo oră) și căutam disperată informații despre programul de mobilități europene pentru elevi. Deadline-ul pentru înscrieri era miercuri. Aveam doi elevi interesați. Și eu,... Citește în continuare →
Maria lucrează cu aurul de 20 de ani. Mâinile ei au transformat sute de grame de metal prețios în inele de logodnă, verighete, coliere delicate. Fiecare piesă pe care o creează poartă amprenta pasiunii ei, a meticulozității cu care măsoară fiecare gram, a răbdării cu care lucrează fiecare detaliu. Dar aurul, înainte de a deveni... Citește în continuare →
Povestit de Zefir, cățel de profesie, furăcios de șosete Bună! Mă numesc Zefir. Știu, știu, sună fancy pentru un corcodel roșcat găsit în parc, dar mătușa spune că sunt „dulce și ușor ca zefirurile” (deși eu cred că sunt mai degrabă "energic și imposibil de prins ca vântul"). Oricum, Zefir am rămas. Trebuie să vă... Citește în continuare →
Există întrebări care nu te lasă să dormi noaptea. Întrebări care nu au răspuns în nicio carte de filozofie, în niciun manual de istorie, în niciun algoritm. Întrebări care te urmăresc când privești cerul, când asculți tăcerea, când realizezi cât de puțin știi despre lume cu adevărat. Una dintre aceste întrebări mă bântuie de mult... Citește în continuare →
Când am auzit prima oară de Anyoli, am zâmbit din reflexul omului care cunoaște culisele. Lucrez de peste zece ani într-o fabrică de bijuterii, am ținut în mână mii de piese, am urmărit trenduri, am admirat meșteri și m-am certat cu lumina imperfectă din studioul foto. Credeam că le-am văzut pe toate, până când am... Citește în continuare →
Ora 21:25, vineri. M-am întors acasă cu părul mirosind vag a susan prăjit și cu degetele încă „educate” să ruleze frunze de salată. E genul de seară în care îți spui: n-a fost nevoie de bilet de avion, doar de curiozitate și de poftă de mâncare coreeană autentică. Și, da, de un restaurant coreean București... Citește în continuare →
Îmi amintesc exact cum suna parchetul de la bunica. Nu temperatura lui sub picioarele goale dimineața, nu culoarea chihlimbarului pe care o căpăta când soarele intra prin fereastra din sufragerie (da da, nu exista living pe vremuri). Îmi amintesc sunetul. Acel scârțâit specific al lemnului vechi, care o anunța pe bunica că mă trezisem și... Citește în continuare →
Unele cadouri nu sunt achiziționate din impuls. Ele sunt gândite, simțite și construite pas cu pas, cu emoție și implicare. Așa a fost povestea mea cu inelul pe care am dorit să i-l ofer mamei mele în ziua pensionării - un moment pe care ea îl aștepta de ani de zile și care merita să... Citește în continuare →
Prietena mea, Andreea, este genul de influencer de lifestyle care trăiește cu telefonul în mână. Nu exagerez — dacă ar trebui să aleagă între cafeaua de la micul dejun și scroll-ul de dimineață, probabil ar opta pentru a doua variantă. Stories, poze, colaje, filtre, totul trece prin ecranul acela lucios pe care îl îngrijește… teoretic.... Citește în continuare →
Capsula cu idei 